Minima rezistenta sau drumul campionilor ?

drumul campionilorAi auzit şi tu în popor spunându-se “vreau să trec prin viaţă puţin mai uşor”?

E un deziderat cel puţin de bun simţ. Dacă ne uităm la “om” în general vedem că atributul lui principal a fost acela de aşi crea circumstanţe care să îl favorizeze.

Dacă animalele erau mai mari şi mai puternice, el era mai deştept aşa că a supravieţuit şi chiar a triumfat.

Dacă vremea era aspră şi neîndurătoare el a creat adăposturi şi să îmbrăcat.

Dacă munca I să părut grea a inventat unelte şi roboţi ca să îl înlocuiască. A creat sisteme şi pârghii care să îl ajute să supravieţuiască şi să prospere ca specie şi ca individ.

Vorbim de o evoluţie continuă ca specie şi în acelaşi timp de o involuţie la nivel de individ.

La ce mă refer?

Mă refer la tendinţa individului de a se lăsa condus şi susţinut de aceste sisteme şi pârghii la care el contribuie din inerţie şi pe care le înţelege din ce în ce mai puţin. De controlat nici măcar nu mai poate fi vorba

Plăteşte taxe şi impozite ca să primească… nu ca să contribuie

Se implică într-o relaţie ca să ia… nu ca să ofere

Ajunge să aibă copii ca să fie îngrijit… nu ca să dăruiască

Vrea totul acum şi aici… pentru că mâine e o necunoscută pentru el

Mă duce gândul la explicaţia pe care o da Robert Kiyosaki legată de individ şi felul în care acesta e ca un “şoricel” într-un carusel. Vede doar roata dar nu şi contextul. Aleargă, aleargă dar nu ajunge. E speriat şi nu înţelege.

A ajuns să se integreze perfect în “sistem” doar că sistemul nu mai este al lui. A cedat suveranitatea propriilor gânduri către – nenorocirile de la ora 5.

Cum a ajuns individul să fie atât de lipsit de putere într-o lume a superputerii?

Dacă vorbim de bunuri, viteza, divertisment, oportunităţi şi alte superputeri suntem nişte privilegiaţi în comparaţie cu generaţiile dinaintea noastră.

Totuşi ceva să schimbat. Sistemul te face dependent.

Ascultam zilele trecute la radio o emisiune despre un nou studiu întocmit la nivelul Uniunii Europene. Se referea la nivelul de inteligenţă al indivizilor şi desigur era şi un clasament al statelor în urma cercetărilor.

România se situează pe penultimul loc la nivelul de inteligentă.

Întrebarea care se ridică e următoarea:

Cum e posibil aşa ceva când “copii noştrii” obţin locuri importante la olimpiade, sportivii noştrii au rezultate bune la nivel mondial?

Răspunsul e următorul:

Gradul de inteligenţă al unui popor nu este dat de elite şi de performeri ci de media indivizilor care o compun.

Deşi trăim cu impresia că romanul e inteligent “nativ chiar” şi că e descurcăreţ şi că se pricepe la toate şi că se adaptează uşor, realitatea e alta.

Dar care e realitatea? Sau mai bine zis ce este realitatea? Şi cât de mult mai contează realitatea în noua societate.

Dacă citim definiţia realităţii observăm că:

REALITÁTE ~ăți f. 1) Existență obiectivă; stare reală. 2) Lucru concret, care există în mod real. 3) Caracter real. 4) Lume înconjurătoare, existentă în afară conștiinței umane și independent de ea” *http://dexonline.ro/definiţie/realitate

Ce reiese evident din definiţie este că realitatea există şi în afară conştiinţei umane şi nu depinde de ea.

Totuşi dacă trăim într-o lume a abundentei creată de om pentru om cum se face că stăm cu masă plină şi simţim lipsa?

Cum de umblam cu maşina şi ne simţim lipsiţi de noroc, cum avem câte 10 perechi de haine şi ne lipseşte totuşi ceva?

… Cum de trăim într-o realitate a puterii şi suntem totuşi lipsiţi de ea?

Cât de mult mai contează realitatea dacă pentru “media indivizilor” nu are relevanta. Ei sunt cuplaţi la sistem. Sistemul are grijă de ei iar ei hrănesc sistemul.

Al cui este sistemul?

Este al antemergătorilor? Al deschizătorilor de drumuri? Al liderilor?

Cu siguranţă în ceea ce priveşte evoluţia societăţii în ansamblu se datorează acestora şi a tuturor celor care îşi asumă responsabilitatea unei vieţi asumate. Sau nu?

La ce ne ar folosi astăzi nouă ca indivizi să păşim afară din sistem? Care ar fi beneficiile pe care le vezi pentru o viaţă trăită contra curentului?

De ce ai alege drumul campionilor şi nu cel al minimei rezistenţe?

Te las pe tine să răspunzi la aceste întrebări, pentru ca fiecare are dreptul să aibă propriul său răspuns 🙂

O poti face intr-un comentariu mai jos.

Daniel

 

 

 

4 comments

  1. E nevoie de resetare mentala la nivel national!

  2. resetati si numai buni de reprogramare ? 😛

  3. Nu e nevoie de resetare pentru toti, e nevoie si de sclavi care a munceasca ieftin. Asta cere UE, chinezi locali, care sa ramana in tara lor si sa lucreze ieftin pentru profitul lor. Deci oamenii care se adapteaza, se intregreaza in sistem, si functioneaza in interiorul sistemului, sunt utili CUIVA din exterior. Se elibereaza doar ELITELE.

  4. esti un dur 🙂 …astazi :P. chinezi locali ? :)))) – mai poetic poti spune …cu suflet de chinez. Pana la urma sistemul da totusi un calm care convine, tranzactioneaza ceva la schimb cu care indivizii sunt de acord. de ce ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*